| 1.
|
BLAM'A, blamez, vb. I. Tranz. A exprima public dezaprobarea faţă de o atitudine, un act, un gest etc. considerate reprobabile. ♦ A vorbi de rău, a defăima. - Din fr. blâmer.
Sursă
: DEX'98
(4576)
- paula |
| |
| 2.
|
A blama ≠ a lăuda
Sursă
: Antonime
(68579)
- siveco |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
blam'a vb., ind. prez. 1 sg. blam'ez, 3 sg. si pl. blame'ază
Sursă
: DOR
(227510)
- siveco |
| |
| 5.
|
A BLAM//'A ~'ez tranz. 1) A supune unui blam; a condamna în mod public; a stigmatiza; a înfiera; a osândi. 2) A vorbi de rău; a calomnia, a cleveti; a huli; a ponosi; a detracta; a defăima. /<fr. blâmer
Sursă
: NODEX
(325265)
- siveco |
| |
| 6.
|
BLAM'A vb. I. tr. A condamna; a defăima; a dezaproba, a reproba (public) o persoană, un fapt etc. [P.i. -mez. / < fr. blâmer].
Sursă
: DN
(363797)
- LauraGellner |
| |
|
|